chestii // trestii

O revista super tare de arta “pe sub mana”.

Hi-Fructose “Under the Counter Culture” quarterly magazine was founded by artists, Attaboy and Annie Owens in 2005 and is published by Ouchfactory Yumclub Publishing. Hi-Fructose transcends genre and trend, assuring our readers thorough coverage and content that is relevant, informative and original. We showcase a mix of underground artists, emerging and rediscovered counter cultures and awe inspiring spectacles from around the world.

Featuring:

One of the Sculptures of Gregor Gaida

"The mysterious Ghost Man paints himself into his environs without photo trickery."

Si altii. Aruncati un ochisor.

ca sa vedeti ca nu sunt doar unul care critica si-si gaseste satisfactia in a semnala greselile altora, postez si io una mica de inceput.e o poza draga mie care mi-a iesit din greseala.am dat-o la muzeul evreilor din berlin…un muzeu in mare parte despre nimic dar interesant cred pentru cei care se duc acolo pentru arhitectura si nu pentru continutul sau.

…de ce doar o poza? pentru ca restul sunt banale daca nu scarboase…

In fiecare dimineata mii de oameni se imbulzesc pe scarile din statia Unirii pentru a ajunge la munca, in centru.

Inca de cand m-am mutat in Bucuresti am folosit metroul cu mare incredere si desi exista critici aspre asupra lui, eu il consider unul dintre cele mai bune mijloace de transport si unul dintre cele mai sigure sisteme subterane cu care am fost. Dat in folosinta acum 30 de ani (in 79′) metroul bucurestean ramane in mare parte neschimbat, lucru pe care eu il consider intr-un fel fascinant pentru ca traversand Bucurestiul in fiecare dimineata patrund parca in lumea parintilor nostri. Dimineata in subsolul orasului pare foarte intersanta daca ai timp sa privesti, e o lume formata din oameni foarte grabiti, stresati, gata sa urce si sa coboare scari intr-o aglomeratie incredibila, sa se impinga si sa-si nege spatiul privat in cursa de a ajunge la serviciu. Omunl care ia metroul ca sa ajunga in centru la serviciu este un om care pentru o jumatate de ora sau mai mult renunta la comportamentul sau obisnuit si se transforma pentru o clipa constrans de marea de oameni care se misca odata cu el.

Fotografiile postate au fost facute pe parcursul anului trecut cand foloseam metroul aproape zi de zi in timpul orelor diminetii. Sunt fotografii facute cu un fel de teama de a nu-mi lua injuraturi sau sacose in cap si ele nu releva decat obisnuitul de la metrou (nu am cautat neaparat cersetori sau senzationalul din subteran) vazut printr-un aparat rusesc cu film de moda veche. Totusi daca privesti atent extraordinarul poate fi gasit si in banal.

Aglomeratia continua si seara cand toti se intorc acasa la o masa calda si un televizor color.

Calatori ingramaditi intr-un vagon in care n-am mai putut sa urc. Oamenii care stau stransi laolalta sunt de toate varstele si desi sunt in acelasi metrou ei nu merg in aceiasi directie.

De multe ori metroul opreste mai mult timp in statii pentru a astepta semnalul liber. De cele mai multe ori acest lucru trezeste frustrari si valuri de injuraturi care se aud timid in vagoane.

Undeva in pasajul de la Unirii cineva vegheaza miile de calatori care trec pe aici in fiecare zi.

Dimineata vagoanele de metrou sunt pline pana la refuz, cu toate astea uneori singurele cuvinte care se aud sunt: "Atentie se inchid usile"

Batranele vagoane "Astra" vechi de 30 de ani vor deveni o priveliste din ce in ce mai rara ele fiind inlocuite incet incet de noile garnituri "Bombardier"

Interiorul vechilor trenuri este plin de taguri si scrisuri, unele de-a dreptul amuzante. Deasupra acestui tip scria :"sug pule de cal"

Vedere dinspre latura de est a "lacului" Vacaresti. Dupa 20 de ani de la constructie acest loc ramane o mare necunoscuta pentru Bucuresti.

Foarte putine informatii si foarte inexacte pot fi gasite pe net despre ceea ce se poate numi Lacul Vacaresti, unii spun ca aici trebuia sa se verse Dambovita, altii ca aici ar fi trebuit sa fie un port care sa incheie canalul Bucuresti-Dunare si altii (mai nebuni si mai conspirationisti) spun ca apa depozitata aici si in Lacul Morii ar fi putut sa inunde Bucurestiul in caz de ocupatie militara. Singurul lucru cert pe care eu pot sa-l spun despre locul asta, este ca a fost construit in anii 80′ in perioada cand a fost si Dambovita sistematizata si ca dintr-o eroare de calcul acest “lac” se afla mai sus de nivelul Dambovitei si al marii. Din aceasta cauza imensa cuva de beon nu a fost umpluta cu apa decat o singura data si asta pentru niste teste se pare si cu mari eforturi. Probabil ca scopul real al uriasului bazin a fost ingropat odata cu Ceausescu.

Astazi locul ramane o ciudatenie inca greu de asimilat de bucuresteni si de primari care habar n-au ce sa faca cu lacul. Dupa mai bine de 20 de ani Lacul Vacaresti este parca o bucata de natura decupata de undeva de langa Dunare, transplantata la marginea orasului si ascunsa de oameni de un dig de cativa metri inaltime. Chiar daca multi spun ca in spatele digului se afla o mare groapa infecta si plina de gunoiae, eu am descoperit aici un loc absolut unic unde plantele de apa, ratele salbatice, o multime de insecte si zone imense verzi se bat cap in cap cu uzinele, blocurile si stalpii de inalta tensiune care se pot vedea dincolo de malul inalt. Groapa Vacaresti imi pare acum un loc unde poti descoperi adevarata natura neimblanzita si neatinsa la numai doi pasi de o strada de oras iar partea placuta dar si neplacuta in acelasi timp e ca acolo poti gasi cam orice incepand de la colturi de natura in toata regula cu berze si gaste salbatice si terminand cu mormane de gunoi si comunitati de oameni care traiesc in cutii de carton.

Una peste alta, ma gandesc ca n-ar fi rau sa creasca si o padure in groapa, nu de altceva dar ar tine de umbra si am gasi lemne pentru gratar. Primul lucru pe care o sa-l fac vara e sa revin cu un “foto reportaj”  de la un gratar facut pe fundul Lacului Vacaresti, suna paradoxal dar atat de bucurestean.

In fiecare zi grupuri mici de tineri din blocurile din jur pot fi vazuti plimbandu-se pe dig, pentru ei lacul e un loc de agrement.

Din blocurile de pe margine Lacul Vacaresti se poate vedea in adevarata sa natura.

Groapa Vacaresti e locul unde natura pura se intalneste cu industria grea, la marginea orasului.

In timp ce noaptea cade peste "lac", lumini se pregatesc sa se aprinda in partea mai imblanzita a orasului. In imagine constructia la Asmita Gardens, niste apartamente cu panorama.

Construit tot in "Epoca de Aur" uriasul CET Sud vegheaza peste lac de pe partea cealalta a Dambovitei.

"Buna dimineata Vitan!" Graffiti naiv de la inceputuri inocente si de mult uitate.

Randuri de cetateni infometati care stau la coada pentru o bucata de carnat care bate recorduri. Pensionarii muritori de foame care au venit din pura nevoie alcatuiesc o imagine destul de trista.

Tocmai cand am crezut ca nu ma mai poate uimi nimic, domnul primar s-a hotarat sa bata niste recorduri demne de respect chiar inainte de Craciun. Cel mai lung carnat din lume (care defapt nici nu e asa de lung) avea sa puna Bucurestiul pe harta lumii in ziua de 27 decembrie 2008 , pe o harta a prostiei mai bine zis. Cand am auzit acest minunat comunicat de presa ” Cârnatul uriaş va fi adus la Bucureşti în jurul orei 11. El va fi preluat sub escortă de poliţie şi dus în Piaţa Constituţiei” mi-am pregatit aparatul si a doua zi eram in Piata Constitutiei unde vroiam sa vad prostia asistata de data asta si de politie. Pot sa spun acum ca evenimentul nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele si in loc sa vad un carnat derulat pe bulevard si pazit de un cordon zdravan de jandarmi nu era decat un camion Caroli si o coada de batrani infometati, paziti, ce-i drept de Politia Romana. Acest amuzament pe bani publici a fost acompaniat si de o muzica pe masura completata de dansuri etno, arabo-latino, sportive ale unor craciunese de doi bani. Una peste alta imaginea pe care o am acum despre marele “record” e una trista, alcatuita din batrani care stau la coada, cativa betivi care fluiera craciunesele de pe margine si o mica multime de oameni normali care erau fie in trecere fie venisera de curiozitate. Sper ca in 2009 primarul se va hotara sa aduca in Bucuresti cel mai lung penis si in loc de batrani la coada sa vedem niste tinere infometate de data asta. Din pacate cred ca daca nu suntem atenti la primarii capitalei, asta o sa primim. La anu, si la multi ani!

Daca noi suntem viitorul Romaniei, din pacate baiatul asta e prezentul.

Proaspat detinatori de carnat deja celebru.